O altă clipă se desprinde din infinit. Un
strigăt… doi ochi, trei gânduri… rânduri… ritmuri. Triptic. Criptic. Muzică in
urechi. Pe fereastră alb, albastru și verde. Neastâmpăr și demență. Emoția îi
urmează exaltării. Dorință vs nepăsare. Încă o tură de fum pe balcon. Dacă totul e posibil, de ce pare imposibil ? La poarta ființei mai bate din când în
când lehamitea. Dar speranța e la ea acasă. Și dintre sute de palavre… încoltește
ideea de a exorciza plictisul. Exprimare liberă, spirit captiv, păr vâlvoi.
Forma cere reforma.
Magia conexiunii se lasă așteptată. Pas cu
pas se conturează visul trezirii, cu repeziciune.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu